Eroi au fost,eroi sunt încă Şi-or fi în neamul românesc! Căci rupţi sunt ca din tare stâncă Românii orişiunde cresc.
E viţa noastră făurită De doi bărbaţi cu braţe tari Şi cu voinţa oţelită, Cu minţi deştepte, inimi mari.
Şi unu-i Decebal cel harnic Iar celălalt Traian cel drept Ei, pentru vatra lor amarnic Au dat cu-atâţia duşmani piept.
Şi din aşa părinţi de seamă În veci s-or naşte luptători, Ce pentru patria lor mamă Vor sta ca vrednici următori,
Au fost eroi, şi-or să mai fie, Ce-or frânge duşmanii cei răi, Din coasta Daciei şi-a Romei În veci s-or naşte pui de lei.
Ţara mea
Acolo unde-s nalţi stejari Şi cât stejarii nalţi îmi cresc Flăcăi cu piepturile tari, Ce moartea-n faţă o privesc;
Acolo, unde-s stânci şi munţi, Şi ca şi munţii nu clintesc Voinicii cei cu peri cărunţi În dor de ţară strămoşesc;
Şi unde dorul de moşie Întotdeauna drept a stat Şi bărbăteasca vitejie A-mpodobit orice bărbat;
Acolo este ţara mea, Şi neamul meu cel românesc! Acolo eu să mor aş vrea, Acolo vreau eu să trăiesc!
Acolo unde întâlneşti Cât ţine ţara-n lung şi-n lat Bătrâne urme vitejeşti Şi osul celor ce-au luptat;
Şi unde vezi mii de mormane Sub care-adânc s-au îngropat Mulţime de oştiri duşmane, Ce cu robia ne-au cercat;
Acolo este ţara mea Şi neamul meu cel românesc! Acolo eu să mor aş vrea, Acolo vreau eu să trăiesc!
Moartea lui Decebal
La Sarmisegetusa stă mândrul Decebal, Ce-a frânt popoare multe, de jos şi de pe cal, Stă sângerat din luptă pe scaunu-i regesc Şi chin adânc svâcneşte în ochiu-i vulturesc; Căci luptătorii harnici, ce lângă tronu-i stau Frânturi de spadă numai în mână ei mai au.
Şi tarea lor cetate de flăcări e cuprinsă Şi de duşmane braţe jur împrejur încinsă! Mereu în sală intră, mereu voinici răniţi. Pe lângă tron s’aşează de sânge-acoperiţi, Cu desnodate prăştii cu scuturi găurite, Cu tolbele deşarte cu zalele plesnite. Şi Decebal la dânşii se uită cu durere! Dar iată, se ridică şi strigă cu putere: „Sus cugetul şi firea... sus frunţile voinici! Plecarea în durere e pentru inimi mici, Învinsu-ne-a Romanul, dar nu ne va supune. În a sclăviei lanţuri el trupuri răci va pune. Aduceţi o căldare! În ea o beutură Să facem, ca cel care gusta-va picătură, La Zamolxix o nouă viaţă să-şi găsească”. Cum regele grăit-a aşa s’a şi făcut Rămasul pâlc de oaste stă lângă tronu-i mut. Atunci al legii preot, mai mare între cei mari Păşeşte spre căldare eu paşi înceţi şi rari, O cupă el îşi umple şi hotărât o poartă La gură şi o soarbe, grăind când o deşartă: „Iubirea libertăţii, e al bărbăţiei semn, Acel-ce ‘n piept n’o simte de lanţ şi jug e demn”! Şi-aşa a morţii cupă din mână în mână trece Şi cel ce gustă ‘ndată alături cade rece.
Deodată greaua poartă se sparge şi în sală Traian cu capii oastei romane dă năvala... În clipă luptătorii, ce n’au beut venin. Frânturile de spade şi-le înfig în sân Si cad scăldaţi în sânge... Iar când Traian zăreşte Pe Decebal, ce şade şi pacinic mi-l priveşte, „Supune-te! — îi strigă — viaţa-ţi dăruesc” Dar regele se scoală şi zice: „Nu primesc Ca dar sclăvia joasă,.. Regi mulţi supus-ai tu... Ia leşul meu la caru-ţi, dar sufletul meu nu”! Un junghiu în piept şi ‘mplântă şi moare, iar Traian La sala ‘ntreagă caută, la vrednicu-i duşman. L’ai săi apoi se ‘ntoarce grăind cu ochiu aprins: „Noi ce-am învins, ca pildă s’avem pe acest învins”
Voinţa neamului
n ţara noastră românească vrem înşine stăpâni să fim, Şi stăpânirea ţării noastre cu nimenea s-o împărţim.
Şi nu vrem noi, românii, fruntea în veci la nimeni s-o plecăm, Şi din moşie nici o palmă, o unghie să n-o lăsăm.
Nu vrem să închinăm popoare sub mândru sceptru românesc Ci să trăim din viaţa noastră şi dreptul nostru strămoşesc.
Nici la răpiri ne zboară dorul, dar vai! acelui ce-a-ndrăzni Ştirbiri moşiei a ne face… El cu viaţa va plăti!
Căci pe moşia cea străbună vrem înşine stăpâni să fim Şi stăpânirea ei cu nimeni nu cugetăm s-o împărţim.
Aflată la a patra ediţie, gala Premiilor Gopo va avea loc pe 29 martie, iar organizatorii au anunţat că o vor premia pe Draga Olteanu-Matei pentru întreaga carieră. Anul trecut premiul i-a revenit lui Marin Moraru.
Anul acesta, filmul cu cele mai multe nominaliări este lungmetrajul “Cea mai fericită fată din lume” în regia lui Radu Jude cu 11 nominalizări printre care cea pentru “cel mai bun film“, “cel mai bun regizor” şi “cea mai bună actriţă într-un rol principal“. “Cea mai fericită fată din lume” este urmat de “Poliţist.Adjectiv” cu 10 nominalizări.
Gala Premiilor Gopo este cel mai important eveniment dedicat în totalitate filmului românesc. Anul trecut premiul cel mai râvnit, cel pentru cel mai bun film, a fost câştigat de “Restul e tăcere“, producţia regizată de Nae Caramfil, împreună cu statueta pentru cel mai bun scenariu.
Articol publicat la 04-03-2010 de catre Carmen Savu
O calatorie in timp prin cele mai importante etape ale tango-ului, povesti eterne intre un El si o Ea, personaje carismatice si o ambianta fina, "Una Historia de Tango" este un spectacol de dans pasional, puternic, plin de energie, un spectacol in care performanta este pe primul loc. Prezenta coregrafilor Doina si Florin Botis in rol de interpreti completeaza trupa de actori ai teatrului si aduc un plus de energie prin vitalitatea si prospetimea caliatatii lor de miscare.
"Am fost inspirata in crearea acestui spectacol, inspirata de actorii extraordinari care si-au deschis bratele si m-au primit in cadrul lor si inspirata de acest teatru proaspat si tanar, care se reinventeaza cu fiecare spectacol". (Ioana Macarie)
Evolutia extraordinara a acestor actori minunati este sustinuta si inconjurata de scenografia si costumele Oanei Draghici. Cu multa atentie la detalii ea a reusit sa valorifice fiecare etapa istorica si sa puna in prim plan, prin proiectie si scenografie, autenticitatea povestilor si atmosfera specifica
Ioana Macarie ne-a raspuns la cateva intrebari despre TANGO (Una Historia de Tango), spectacol pentru care a facut regia, coregrafia si scenariul, si care are premiera astazi, la ora 20.00.
- De ce tango? De ce nu vals, capuera sau orice altceva?
- Dl. Malaimare are o pasiune pentru acest stil de dans si ma bucur ca a avut incredere in mine sa i-l transpun pe scena in viziunea mea. Tangoul este extrem de pasional, intim si spectaculos in acelasi timp. Acum, in sfarsit, il poate vedea in interpretarea actorilor teatrului…Sper sa fie mandru…
- De unde ideea frumoasa a reprezentarii evolutiei acestui dans cu aceleasi personaje, de la nasterea in porturile argentiniene pana la metropola contemporana?
- Pentru ca dragostea intre doi oameni este aceeasi in orice perioada ar putea fi; fie ca sunt argentinieni, francezi, americani sau romani. Istoria a fost substratul pentru aceste povesti de dragoste si normal ca stilul in sine iti ofera oportunitatea perfecta.
- Cum ai ales muzica? Banuiesc ca aveai o plaja foarte larga de unde puteai alege. Ce a fost mai puternica – intuitia? A fost vorba si de marketing?
- Am incercat sa gasesc piese mai cunoscute si in acelasi timp mai comerciale in asa fel incat publicul sa poata recunoaste cateva pasaje. Trebuie sa recunosc ca intuitia si atmosfera fiecarei piese a conturat putin cate putin acest spectacol.
- Ai un moment preferat in spectacol?
- Tot momentul 1980 imi este foarte drag dar fiecare moment este special in felul lui. M-am atasat eu mai mult de 1980 poate si din cauza ca personajele principale sunt un coregraf si asistenta lui…
- Care este diferenta intre a lucra la un asemenea proiect cu actori fata de a lucra cu dansatori? Care sunt avantajele, dar dezavantajele?
- Dezavantajele unui actor ar fi faptul ca miscarea se asimileaza mai greu si de aici o mica discrepanta intre expresia fetei, atitudinea corpului si miscarea propiu-zisa. E o munca acerba sa reusesti sa le comprimi pe toate in asa fel incat spectatorul sa inteleaga imaginea per ansamblu. In schimb, un dansator, a carui usurinta este miscarea, e posibil sa nu reuseasca sa trasmita decat cu corpul. Daca ar trebui comparate in mod direct, diferenta ar fi timpul de lucru. Un actor a reusit aceasta performanta in 2 luni, unui dansator i-ar fi trebuit o luna si jumatate.
- Eu, care ii vad zi de zi si spectacol de spectacol pe actorii nostri, i-am gasit … altfel, in acest spectacol. I-am cunoscut din nou. Tu cum i-ai redescoperit de la SLUGA LA DOI STAPANI, de exemplu, la TANGO?
- Ma bucur ca am apucat sa-i cunosc mai bine si cu ocazia asta sa reusesc sa scot tot ce e mai bun din fiecare. Sper sa le fie si lor benefica aceasta experienta si sper sa se descopere in continuare, cu fiecare reprezentatie.
- Sunt in statia de autobuz. Ma atrage un afis pe care scrie deasupra unor siluete gratioase: UNA HISTORIA DE TANGO. Ceva imiplace. M-as duce la acest spectacol despre care habar nu am daca e de teatru sau de dans. La ce sa ma astept?
- La o experienta. Noi trebuie sa invatam sa experimentam senzatii. Dansul asta transmite in mod principal iar atunci cand este interpretat de actori se transforma in…ce doreste spectatorul. Senzatia merita traita!
O calatorie in timp prin cele mai importante etape ale tango-ului, povesti eterne intre un El si o Ea, personaje carismatice si o ambianta fina, UNA HISTORIA DE TANGO este un spectacol de dans pasional, puternic, plin de energie, un spectacol in care performanta este pe primul loc. Prezenta coregrafilor Doina si Florin Botis in rol de interpreti completeazatrupa de actori a teatrului si aduc un plus de energie prin vitalitatea si prospetimea calitatii lor de miscare.
Am fost inspirata in crearea acestui spectacol, inspirata de actorii extraordinari care si-au deschis bratele si m-au primit in cadrul lor si inspirata de acest teatru proaspat si tanar, care se reinventeaza cu fiecare spectacol.(Ioana Macarie)
Evolutia extraordinara a acestor actori minunati este sustinuta si inconjurata de scenografia si costumele Oanei Draghici. Cu multa atentie la detalii ea a reusit sa valorifice fiecare etapa istorica si sa puna in prim plan, prin proiectie si scenografie, autenticitatea povestilor si atmosfera specifica.
Toate emotiile noastre sunt gata sa fie prezentate, nu ne mai ramane decat sa ne onorati cu prezenta. Va asteptam!
pe strada pustie eu cad si vad pasari albe zburand spre nisip din stirile din ziare eu ma desprind si iti strig chinuit nu mai pot, nu mai dor aripile mele tare ma dor verde surd, verde cad, verde ard astazi sunt un inger sedat
sunt un inger sedat astazi nu am cap nici tu nu ai cap ce ma fac? verde surd, verde cad, verde ard astazi sunt un inger sedat
in lumini albe cobor e omul neom al proscrisului pom nemiscat eu te fac sa respiri sacadat greu, anarhic, vandal, pacatos si venal prin abisuri si urlete mov ma intorc plictisit si ucis in lumini de neon
sunt un inger sedat astazi nu am cap nici tu nu ai cap ce ma fac? verde surd, verde cad, verde surd, verde ard astazi sunt un inger sedat
sunt un inger sedat astazi nu am cap nici tu nu ai cap ce ma fac? verde surd, verde cad, verde surd, verde cad astazi sunt un inger sedat
Ştiu, mono-rima este supărătoare şi nici muzica nu e cine ştie ce... urletele mov deja au ieşit din modă... şi prea multe eu-uri... Undeva însă intenţia rămâne...
Aş fi spus...
Căderea din mine desfid Flutură păsările zburând spre nisip Ştirile din ziare fetid mă destind
Şi iţi strig chinuit nu mai pot, vreau să mor Aripile mele frânte mă dor Verde surd, verde cad, Verde iad, verde ard Astăzi sunt un înger sedat